N-avem totdeauna harul
De-a pătrunde în afund.
Frumusețea și-adevărul
Ni le descoperă doar Cerul.
În Cuvântul Sfânt se-ascund.
Duhul Sfânt ni le dă citind.

Dar cu puțină căutare
Vom alege prea puțin,
Căci comorile lui rare,
Marea binecuvântare
În adâncul lui se țin
Și doar cu stăruință vin.

A citi mai des Cuvântul
Și-a deprinde-a lui sfânt țel
Este a gândi ca Domnul,
A-ți fi plin de roade pomul
Și a viețui-n tocmai ca El,
Blândul miel Emanuel.

Orice om ce nu-și îndrumă
Sincer eul nepărtinitor
Deseori îl vezi la urmă
Că se vrea păstor de turmă,
Să fie altora îndrumător
Deși s-asculte-ar fi dator.

Că e mai ușor să spui la alți
Din Cuvântul Celui Sfânt
Decât a umbla tu însuți
Cum se cade unor sfinți
Înfrânat, smerit și-nfrânt,
Lumină sfântă pe pământ.
Amin.
(Joi, 1 octombrie 2020)